Valentina

Am descoperit cățăratul acum 17 ani, pe când terminam liceul și mergeam la munte cu Școala de Ghizi Christian Adventure.

Într-un cantonament la Cabana Cuca, ne-am cățărat în bocanci pe un diedru de 10 m înălțime, manșă. Țin minte și acum liniștea pe care am simțit-o și sentimentul că tot zgomotul din jur se oprește și că nu mai există nimic în afara mea și a stâncii pe care mă cățăram. Un sentiment fain de liniște interioară și bucurie.

Imediat după cantonament am căutat o sală de cățărat în Bucuresti și am început să merg de 3 ori pe săptămână la Ecran Club. Am participat în același an la două tabere de alpinism sub egida Federației de Alpinism și Escaladă, la refugiul Coștila.

Ieșeam la stâncă ori de câte ori aveam ocazia și ma gândeam doar la cățărat.

Progresul a fost lent întrucât nu mai făcusem vreun sport înainte, iar corpul meu nu era obișnuit cu efortul. Fusesem genul de copil care stătea în casă sau la bunici la țară și citea toată vara, iar excursiile cu părinții la munte erau simple plimbări prin Sinaia.

Privind în urmă, pot spune că atunci când am descoperit cățăratul am descoperit de fapt o altă lume și am început să copilăresc cu adevărat.

Am terminat Facultatea de Științe Politice, însă m-am îndreptat spre Turism, cu gândul că așa voi călători poate mai mult. Călătoriile însă erau prea rare, iar timpul petrecut la birou mult prea mare.

După 5 ani de Turism, m-am angajat la multinaționala Oracle unde am petrecut următorii 7 ani. Spre surprinderea mea, genul acesta de job m-a prins ani buni, pentru că oamenii erau destul de relaxați.Apoi au apărut schimbările în corporație și sentimentul că tu ești doar o rotiță mică într-un mare angrenaj și nu contezi. Mă apăsa din ce în ce mai mult asta și am început să mă întreb de ce nu ma concentrez exclusiv pe cățărat, dacă asta iubesc cu adevărat. Era foarte greu însă să renunț la un job sigur, mai ales că nu sunt genul care să facă schimbări riscante.

Ușor, ușor însă am început să visez la o ieșire de câteva luni de zile la escaladă, așa cum fac străinii în general. Să văd cum mă schimbă o asemenea experiență și unde mă duce din punct de vedere al nivelului meu la stâncă.

În ianuarie 2018 am demisionat de la Oracle și am organizat primul concurs de bouldering „Cel mai bun din curtea școlii” la Carpatic, împreună cu Daniel (Doru) Baiaș. Ne-am bucurat să amenajăm trasee pentru cațărătorii începători și intermediari, concursul adresându-li-se exclusiv lor. A fost o experiență pe care am dorit să o repetăm, concursul desfășurându-se anual.

În februarie 2018 am plecat două luni și jumătate în Antalya, zona Geyikbayiri, la cățărat. După două săptămâni (și 10 intrări în traseu) am reușit primul meu 9+ la stâncă. Am cățărat multe trasee în aceste două luni și jumătate, înțelegând că pentru mine nu contează o reușită cu orice chip, că este mai important stilul și frumusețea mișcărilor mele decât asiguratul topului. Am învățat să mă bucur mai mult când descopăr cum să trec un pasaj, în felul meu. Cățăratul poate însemna atâtea lucruri … pentru atâția oameni. De asta este și atât de frumos, pentru că te exprimi așa cum ești tu, acolo sus pe stăncă, fiind liber cu adevărat!

Sunt membru fondator al ABC Climbing și mă bucur să pot împărtăși din pasiunea și experienta mea celor care descoperă escalada!