Am descoperit cățăratul acum 20 de ani, pe când terminam liceul și mergeam la munte cu Școala de Ghizi Christian Adventure.
Într-un cantonament la Cabana Cuca, ne-am cățărat în bocanci pe un diedru de 10 metri înălțime, manșă. Țin minte și acum liniștea pe care am simțit-o și sentimentul că tot zgomotul din jur se oprește și că nu mai există nimic în afara mea și a stâncii pe care mă cățăram. Un sentiment fain de liniște interioară și bucurie.
Imediat după cantonament am căutat o sală de cățărat în București și am început să merg de 3 ori pe săptămână la Ecran Club. Am participat în același an la două tabere de alpinism sub egida Federației de Alpinism și Escaladă, la refugiul Coștila.
Ieșeam la stâncă ori de câte ori aveam ocazia și ma gândeam doar la cățărat.
Progresul a fost lent întrucât nu mai făcusem vreun sport înainte, iar corpul meu nu era obișnuit cu efortul. Fusesem genul de copil care stătea în casă sau la bunici la țară și citea toată vara, iar excursiile cu părinții la munte erau simple plimbări prin Sinaia.
Privind în urmă, pot spune că atunci când am descoperit cățăratul am descoperit de fapt o altă lume și am început să copilăresc cu adevărat.
Mă apăsa din ce în ce mai mult asta și am început să mă întreb de ce nu ma concentrez exclusiv pe cățărat, dacă asta iubesc cu adevărat. Era foarte greu însă să renunț la un job sigur, mai ales că nu sunt genul care să facă schimbări riscante.
Ușor, ușor însă, am început să visez la o ieșire de câteva luni de zile la escaladă, așa cum fac străinii în general. Să văd cum mă schimbă o asemenea experiență și unde mă duce din punct de vedere al nivelului meu la stâncă.
Am cățărat multe trasee în aceste două luni și jumătate, înțelegând că pentru mine nu contează o reușită cu orice chip, că este mai important stilul și frumusețea mișcărilor mele decât asiguratul topului. Am învățat să mă bucur mai mult când descopăr cum să trec un pasaj, în felul meu. Cățăratul poate însemna atâtea lucruri … pentru atâția oameni. De asta este și atât de frumos, pentru că te exprimi așa cum ești tu, acolo sus pe stâncă, fiind liber cu adevărat!
La întoarcere, am fondat ABC Climbing împreună cu Doru pentru că ne doream să predăm bazele – ABC-ul – cățărării. Baze pe care noi nu le-am avut așa cum ar fi trebuit, la momentul la care ne-am apucat fiecare.
Toată lupta și frustrarea prin care am trecut – să înțeleg ce nu fac bine, de ce nu progresez, de ce nu iese proiectul cu toate că merg la sală și cred că fac ce trebuie – cu asta vreau să îi ajut pe cei care vor să cațere la stâncă.
Mă bucur cel mai mult atunci când în mintea oamenilor se sparg niște bariere – când credeau că nu pot face un lucru și descoperă că pot. Pentru că asta se traduce în atâtea alte schimbări bune, în afara cățăratului.
Din 2020 sunt instructor autorizat FRAE și îmi doresc să fiu un sprijin pentru cei la început de drum – așa cum mi-aș fi dorit să fiu eu sprijinită când am început.
Dacă vrei și tu să descoperi escalada la stâncă, să te bucuri de libertatea pe care ți-o oferă sportul ăsta și să faci parte din comunitatea noastră de oameni pozitivi, care se susțin între ei și se distrează împreună, te așteptăm la cursuri!
